„Am avut norocul sa ma nasc in Tara Lapusului, acolo unde doina se canta de cand lumea, acolo unde doina se poate inca auzi cand te astepti mai putin, savarsita in grumaz, cu inturnaturi tulburatoare si pauze nefiresti, horita «de stamparare» in cel mai stravechi stil cunoscut la noi. Am avut norocul sa cresc cu muzica lor, sa ii ascult, iar mai tarziu sa pot canta, sa ma identific cu horea, sa n-o abandonez niciodata atunci cand oamenii radeau auzind-o, asa stranie, aspra si de demult, apoi sa fac din promovarea ei scopul principal al vietii mele. Strabunica Dochia din Stoiceni horea, la fel si mama mea, Nastasia lu Paval din Fanase." (Grigore Lese)