Marta Petreu este o egocentrica prin natura de o trufie ce se cuvine inteleasa mai ales ca o lipsa de menajamente fata de sine. Orgoliul ei consta in a se lua pe sine ca exemplu negativ daca pot spune asa disecandu-se cu un bisturiu ascutit spre a-si arata suferinta frustarea lipsa de speranta si esecul. E vorba de un lirism al deziluziei care insa nu se mascheaza ci se declara: poate pune degetul pe rana scormoneste in locurile cele mai dureroase cu o cruzime insuportabila.

- Nicolae Manolescu

Nu. Psalmii Martei nu sunt un dialog al cuiva de aici de pe pamant cu Divinul cu Domine ci al cuiva ce se afla in infern! Si care ii reproseaza Creatorului acest lucru: nu faptul ca el ea poetul se afla acolo ci faptul greseala ticalosia neputinta Creatorului de a fi creat lumea viata existenta. Sau de a o fi creat astfel: noroioasa viermanoasa hida de carbon. Ni se pare evident: poeta Marta se afla in erorare cu «scuza» ca ea eroarea este teribila. Virila. Extrem de fertila expresionista in forma si nihilista in continut. Un nihilism care nu neaga valorile ci chiar pe Creatorul lor! O revolta contra ei si a Lui ce ascunde bineinteles un narcisism teribil! O vehementa a sinelui ruda aproape directa cu nelinistea celui mai mare psalmist al secolului liric trecut in Studenbuch

Rainer Maria Rilke.

Poezia Martei Petreu triumfa intr-una dintre cele mai radicale expresii lirice ale artei postbelice.

- Nicolae Breban