Mihaela Roxana Boboc isi contrazice numele – a ajuns la maturitatea lirica. Ea isi inventeaza un alter-ego, delicata si sensibila Anya. Poeta de acum da sfaturi ipostazei sale juvenile din perspectiva unor experiente bogate, desi traumatizante. Scriind, ea arunca maci printre sine de tren, iar acestia incoltesc si cresc. In jurul metaforei iubirii rezistente la mediul ostil se construieste o carte valoroasa si coerenta, demna de atentia cititorilor. - Horia Garbea
Anya, iubeste-l,
cu mainile mele pe trup
vorbeste-i despre poezie
mai ales despre aceea care ucide si renaste
care farama orice forma de rezistenta
si nu te gandi la mine,
artistii nu stiu ce sa faca cu iubirea
o transforma in papirusuri
o picteaza pe umeri de bruma
pana sfasie totul in jur
e prea tarziu
tusele au fost deja aruncate pe podea
si trupul meu – o pata de lumina
pe gulerul camasii de duminica.
Am murit de atatea ori, Anya,
cand inviam el ma ducea de mana la rau,
imi spala fata si asa schilodita
de neputinta ii zambeam,
iubeam
asa cum iubesti geamana din ochiul ferestrei;
se face noiembrie, Anya...